Opere Vol. 6

Ultimul roman al lui Mircea Nedelciu, Zodia Scafandrului, a ramas, vai!, neterminat. Autorul investise mult in el: pe o idee mai veche, s-a documentat serios, a imaginat dezvoltari narative si simbolice, a schitat si a recomandat de cateva ori structura de ansamblu si a scris efectiv, revenind, refacand, repornind, extinzind un proiect extraordinar. Destinul a vrut ca Zodia scafandrului sa-i insoteasca biala, apoi suferintele, pana in pragul mortii.

De subliniat cu doua linii, daca tot e vorba despre destin: o... zodie, si anume una fictiva, fictionala, de el inventate! Si-a scris cu mina lui cartea si zodia cele de pe urma... A apucat sa redacteze si sa o finiseze circa o suta de pagini de exceptional nivel. Restul ramane doar intrezarit in notele sale de lucru, in pagini de jurnal, in cateva confesiuni restituie in aceasra editie, intr-o anexa documentara.

Confruntarea cu destinul, aparitia si progresia bolii, presimtirea sfarsitului nu tin doar de existenta reala a autorului: sint fire impletite si in text, la nivelul biografist al romanului, caci Nedelciu decisese la un moment dat sa includa in carte si povestea scrierii ei. Incat, chiar asa, neterminata, Zodia scafandrului e nu doar literatura de mare clasa: franta la jumatate, ea poarta cu sine, dincolo de naratiunea fictiva, si un profund, impresionant mesaj privitor la viata concreta, tarita, la conditia umana. Un prozator isi scrie cartea in fata mortii si ne vorbeste despre aste...

— Ion Bogdan Lefter