Originile romantismului

Imbinand prospetimea si spontaneitatea cuvantului rostit cu elocventa inimitabila si cu umorul aparte ale lui Berlin, aceste prelegeri cuprind trimiteri la operele unora dintre cei mai mari ganditori si artisti ai secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea, precum Kant, Rousseau, Diderot, Schiller, Schlegel, Novalis, Goethe, Blake, Byron si Beethoven.

— Princeton University Press

Ce putem spune ca datoram romantismului? Foarte mult. Ii datoram ideea de libertate a artistului si faptul ca nici el si nici omul in general nu se pot explica prin judecati simplificatoare despre oameni si grupuri de tipul celor des intalnite in secolul al XVIII-lea, si care mai sunt inca formulate de analisti cu pretentii exagerate de spirit rationalist si stiintific.

Ii datoram, de asemenea, ideea ca un raspuns unitar la problemele oamenilor ar fi probabil dezastruos, ca, daca crezi cu tarie ca nu exista decat o singura solutie pentru problemele omenirii si ca ea trebuie impusa cu orice pret, ai toate sansele sa devii un tiran violent si despotic in numele solutiei tale, fiindca dorinta de a inlatura toate obstacolele din cale va distruge, in cele din urma, fiintele pentru care propui solutia. Ideea ca exista multe valori si ca sunt incompatibile; intreaga idee de pluralitate, de infinitate, de imperfectiune a tuturor raspunsurilor si planurilor facute de om; ideea ca nici un raspuns care se vrea a fi perfect si adevarat, in arta sau in viata nu poate fi in principiu perfect sau adevarat - toate aceste idei le datoram romantismului.

— Isaiah Berlin