Orizontul spatial al Baraganului si silogismele nelinistii metafizice la Vasile Bancila

Dupa o scurta introducere in care devoaleaza intentiile si metodologia cercetarii, domnul Ionel Lazarica tematizeaza spatiul cultural al Baraganului, considerand ca determinatia fundamentala a acestuia, gandita complementar cu dominanta deal-vale a spatiului mioritic, este spatiul de tip tumul-camp, constituit la randul sau dintr-o matrice afectiva si stilistica ce graviteaza in jurul sentimentului infinitului, a cosmicitatii si sacralitatii panteiste. Omul Baraganului este, deopotriva purtator de spatiu mioritic, dar pe fundalul unei tonalitati afective dominate de infinit, cum spunea Emil Cioran in Pe culmile disperarii, un spatiu care produce o tulburare adanca, fiindca nu duce la nimic, fiindca in el e totul provizoriu si caduc... In spatiu, infinitatea stabileste echivalenta directiilor care, toate, nu pot duce nicaieri, niciuna nefiind preferabila alteia.

Infinitul neaga orice posibilitate de a rezolva favorabil problema sensului acestei lumi. Accentul interpretarii are in vedere dimensiunile spirituale ale locuirii in Campia Baraganului, solidaritatea dintre om si cosmos, coexistenta sacrului si a profanului, sentimentul nemuririi si estomparea suferintei trecerii timpului, singuratatea, melancolia si impacarea cu sine, farmecul estetic al succesiunii anotimpurilor, tacerea si solilocviul, deopotriva pe analiza dualismelor sufletesti generate de trairea sentimentului metafizic al infinitului si eternitatii. - Prof. univ. dr. habil Constantin Aslam.