Pachet 2 carti: Imposibila intoarcere + Viata ca o prada

Imposibila intoarcere.

Literatura contemporana simte mai mult ca oricand nevoia unor piscuri stabile, a unor centre in jurul carora sa fie posibila actiunea de referinta. Este bine sa ne gandim ca Marin Preda este unul dintre acestea. Discutata fie ca o carte de publicistica sau jurnal - prin ceea ce contine ca eveniment si confesiune - fie ca o carte de literatura cu unele irnplicatii teoretice in care, autorul se substituie celebrului Moromete prin masura caruia judeca civilizatia, fie prin ceea ce contine ca anecdotica, Imposibila intoarcere este toate acestea laolalta sl ceva mai mult, o partitura in care tema povestitorului, ce apare pentru prima data, se amplifica punand toate celelalte motive in umbra.

Ea se asaza rotund, filosofie originala prin sistem ce-l indica pe Marin Preda drept unul din rnomentele importante ale spiritualitatii romane. [...] Caci, prin ce se defineste la urma urmelor personalitatea unui scriitor? Opera reclama si alte lucruri, numai aparent colaterale: prieteniile, afinitatile spirituale stabilite dincolo de epoci si granite. Nu-l vom mai putea discuta de acum inainte pe Marin Preda decat integrandu-l unei familii in care locuiesc laolalta Kafka, prozatorul la care admira intuitiile adanci si puterea de tipizare, bunul prieten Sartre, cu care se pare ca se intelege cel mai bine, Calinescu, ce-i provoaca iritare poate din cauza unei asemanari prea adanci, istetul ziarist american William Shirer, cetateanul greoi Gunter Grass, si lista se poate continua. Am putea adauga ca opera isi castiga astfel inca un drept in plus la universalitate.

— Mirela Roznoveanu

Viata ca o prada.

Ca Viata ca o prada constituie romanul unei vocatii scriitoricesti este indiscutabil; dar este tot atat de adevarat ca este si aventura unei constiinte - procesul formarii constiintei, iar aceasta se intreaba si ne intreaba: Cum traim? De ce traim astfel? Cum sa traim? Un mare scriitor - cu atat mai mult un scriitor national - nu se poate multumi sa ne povesteasca intamplari, fie ele si foarte interesante si adevarate pe deasupra, ci el incearca sa-si puna, si sa rezolve in felul sau, intrebarile esentiale ale existentei.

Daca eroul cartii trece prin intamplari extrem de dificile, cu o liniste interioara uneori de-a dreptul stupefianta, aceasta se intampla pentru ca el este in posesia unei ceritudini: vocatia sa literara. Sigur ca eroul si naratorul nu pot fi confundati, intre ei intinzandu-se un mare spatiu al realizarii, dar un scriitor nu poate extinde asupra eroului sau o liniste pe care acesta n-a avut-o.

— Paul Georgescu