Pachet 2 carti: Risipitorii + Delirul

Risipitorii: În 1975, într-un interviu radiodifuzat, Ileana Corbea îl întreabă pe scriitorul Marin Preda dacă nu regretă timpul irosit pentru rescrierea romanului Risipitorii: „Nu puteam să scriu alte cărți, deoarece efortul pe care l-am făcut prin Risipitorii a fost acela de a găsi un alt orizont decât cel țărănesc, de a cuprinde și a stăpâni acel orizont. Nu regret că au fost cărți pe care puteam să le scriu și nu le-am scris.” - Marin Preda, Creație și morală, p.

483 Risipitorii constituie și în alte privințe o carte de experiment, iar faptul că Marin Preda a dat mai multe versiuni arată că la dificultățile demersului s-a adăugat și o nemulțumire de ordin estetic față de soluțiile inițiale. Așa cum se prezintă în forma definitivă (ed. a III-a, 1969), Risipitorii este romanul unei familii și, lucru nou la Marin Preda, romanul unui sentiment. [...] Din roman al spațiului social, Risipitorii devine un roman al timpului psihologic, accentul căzând acum pe funcțiile morale ale individului, urmărite în existența (sau existențialitatea) lor.

— Eugen Simion

O ediție definitivă și o ediție-eveniment pentru că pune împreună textul Risipitorilor cu o verificare temeinică a modificărilor survenite în decursul multiplelor scrieri/rescrieri și editări, cu un studiu critic semnat de academicianul Eugen Simion, care nu face doar analiza doctă a romanului, ci rememorează și multiplele întrevederi cu scriitorul Preda. Risipitorii e un roman de ruptură în raport cu Moromeții, deoarece propune o altă tematică, un alt univers, o altă formulă epică și un alt stil. Risipitorii e un roman psihologic, în care cadrul epic se mută în mediul citadin și își propune sondarea cazurilor de conștiință.

Este cea mai dostoievskiană scriere a lui Marin Preda. Delirul: Părerile mele despre Delirul nu prea au mare importanță, pentru că mai mare importanță au părerile dumneavoastră! Eu mi-am spus cuvântul! Sigur că am intenționat să iasă o carte de mare tensiune, sigur că am intenționat să iasă o carte de răsunet, însă e cazul să vă fac o mărturisire, că nu m-am așteptat, într-adevăr, la ecoul profund pe care l-a avut în masele de cititori această carte! [...] S-a mai întrebat dacă este o carte împotriva violenței.

Da! Asta a fost ideea fundamentală cu care am pornit să scriu! [...] După părerea mea, această căpetenie fascistă, Horia Sima, nu prezintă interes literar decât în măsura în care a marcat, împreună cu Antonescu, perioada venirii la putere, dictatura statului național-legionar. Odată dispărut din istorie, Horia Sima nu mai prezintă niciun interes. [...] Chiar dacă n-ai avea intenția să faci un roman istoric, în mod fatal, aglomerând date și fapte despre personaje istorice, faci un roman istoric. Or, eu nu am scris un roman istoric!

— Marin Preda