Pachet 5 carti: Canapeaua lui Freud

• Cazul Dora. Fragment dintr-o analiză de isterie (168 pagini)

• Sexualitatea copilului și a adolescentului (160 pagini)

• Jurnalul psihanalitic al unei tinere fete (288 pagini)

Psihologia colectivă și analiza Eului.

Din ce pricină se schimbă individul când intră într-un grup? Ce înseamnă un conducător și cum pot fi dirijate mulțimile? Publicat pentru întâia oară în 1921, Psihologia colectivă și analiza Eului este un text fundamental, aflat la granița dintre psihanaliză și psihologie socială, reprezentând, alături de Dincolo de principiul plăcerii (1920) și Eul și Sinele (1923), o veritabilă revoluție în maniera de a vedea funcționarea psihicului uman.

Cele mai importante teme abordate de Freud aici sunt narcisismul și identificarea, instinctul gregar și hipnoza, idealizarea și iubirea, sugestia și libidoul.

Despre vis.

Pentru Sigmund Freud, analiza, cu aparat psihanalitic, a viselor facilitează, în primul rând, descifrarea misterului afecțiunilor nevrotice și, în al doilea rând, deschide drumul spre inconștient, visul fiind „den königlichen Weg (calea regală) spre inconștient”. Freud distinge trei tipuri de vise diferențiate în funcție de gradul de raționalitate și de veridicitate a conținutului. În prima categorie se situează visele simple sau visele clare, care sunt specifice copiilor și care sunt inspirate de nevoi fiziologice.

În cea de-a doua categorie sunt situate visele rezonabile, care au o anumită coerență logică, iar în cea de-a treia categorie sunt visele obscure, incoerente și absurde, care trezesc interesul psihanalistilor. Visele reprezintă „imaginarul conștient”, deoarece producerea și dezvoltarea lor excedează controlul voluntar, iar apartenența acestora la imaginație se susține prin două argumente: prin conținutul lor, care vizează fenomene și evenimente ireale, și prin faptul că, deși au origine în experiența anterioară, modul de combinare a secvențelor e inedit, acestea nefiind simple reproduceri a ceea ce s-a întâmplat. Freud demonstrează că visul nu este un fenomen aleatoriu, ci un proces psihic cu structură și sens, în care conținutul manifest maschează dorințe inconștiente.

Mecanisme precum condensarea, deplasarea și elaborarea secundară sunt analizate pentru a evidenția modul în care materialul latent se transformă în scenariul oniric. De aceea Despre vis este o lectură esențială pentru înțelegerea psihanalizei și a concepției lui Freud asupra inconștientului, oferind o introducere riguroasă în ceea ce el numea „calea regală către cunoașterea vieții psihice ascunse“.

Cazul Dora. Fragment dintr-o analiză de isterie.

În cabinetul său din Viena, Sigmund Freud primește vizita Dorei, o tânără de 18 ani, trimisă de tată, cu speranța că se va vindeca de fanteziile sexuale și de tentația lecturilor licențioase. După unsprezece săptămâni, când pacienta întrerupe voluntar tratamentul, o poveste de familie de la începutul secolului trecut se transformă treptat într-un text surprinzător despre iubire, boală, abuz. Publicat în 1905, Cazul Dora.

Fragment dintr-o analiză de isterie este cel mai faimos și cuprinzător dintre cazurile descrise de Freud. De o forță narativă rară, dezvoltând ipoteze inovatoare cu privire la isterie, bisexualitate și transfer, este, în opinia generală, o contribuție științifică la fel de importantă, precum Interpretarea viselor și Trei cercetări de teoria sexualității. Cazul Dora poate fi citit ca o veritabilă lecție introductivă în psihanaliză.

Sexualitatea copilului și a adolescentului.

Oare cât de tulburat a fost publicul cititor al acestei cărți apărute într-o primă variantă în 1905, în condițiile în care avem convingerea că schimbarea radicală a statutului copilului - de la ingenuitatea absolută la individul sexual - a surprins multe spirite nepregătite? De altfel, Ernest Jones, unul dintre fidelii cercetării de arhivă Freud, pus în fața atitudinilor ultragiate ale spiritelor ultra-convenționale, se întreba retoric: „Cum putea fi iertat acest atac la inocența copilăriei?“ Cartea care se constituie în „contribuția cea mai importantă și mai originală a lui Freud la cunoașterea umană.”

— James Strachey

Jurnalul psihanalitic al unei tinere fete.

Jurnalul psihanalitic al unei tinere fete i-a fost trimis lui Sigmund Freud de către Hermine von Hug-Hellmuth, prima psihanalistă care avusese ideea de a introduce jocul în tratamentul pacienților copii. Freud a fost entuziasmat și, într-o scrisoare din 27 aprilie 1915, încuraja publicarea: „Acest jurnal este o mică bijuterie. Cred că, până acum, nu s-a scris ceva care să ne permită să vedem atât de clar în sufletul unei tinere, aparținând lumii noastre din punct de vedere social și cultural, în anii de dezvoltare prepuberală. [...] Mai presus de toate, vedem cum misterul vieții sexuale iese la iveală și, apoi, cuprinde întreg sufletul de copil; vedem cât suferă copilul sub sarcina cunoștințelor sale secrete și cum devine capabil să-și ducă întreaga povară.

Despre toate aceste lucruri avem o descriere atât de fermecătoare, [...] încât nu poate să nu fie de interes major pentru educatori și psihologi.

— Sigmund Freud