Padurea Spaimelor

Cum lui ii e frica sa umble pe jos, iar ei ii e frica sa se catere in copaci, cei doi nu s-ar fin intalnit niciodata. Dar intr-o noapte, prin acelasi fenomen inexplicabil, se trezesc amandoi fara adapost si se vad nevoiti sa dea piept cu primejdiile care pandesc la tot pasul prin Padurea Spaimelor.

Cand Baiatul-Corb a intalnit-o pe Fata-Spiridus, nu-l chema Baiatul-Corb si nici pe ea n-o chema Fata-Spiridus. Pe atunci nu.

In noaptea in care s-au intalnit, Baiatul-Corb ( dupa cum avea sa fie botezat curand) dormea linistit, ca de obicei, in varful unui copac, cel mai inalt pe care-l putuse gasi. Era miezul noptii, iar padurea nesfarsita si tacuta. Niciun liliac nu sageta cerul, nicio bufnita nu buhaia sinistru, nici macar o frunza nu fosnea.

Era o tacere din acelea prevestitoare de rau.

Editie bilingva romana-engleza.