Pascal si proiectul crestin

Scriind despre Pascal - celalalt chip al spiritului francez, alaturi de Descartes -, Pierre Manent ne invita sa ne punem intrebarea privitoare la sensul crestinismului si la relatia sa cu civilizatia occidentala. Cartea pe care i-o dedica se adreseaza deopotriva celor fascinati de gandirea sa si celor preocupati de marile teme ale lumii contemporane. Cu perspicacitatea unui filozof politic care a studiat originile modernitatii, Manent ne conduce in miezul insusi al dezbaterii incepute in secolul al XVII-lea, intr-un timp care aparent onora religia si ii recunostea rolul public.

Insa Pascal vedea inca de atunci diminuarea si, mai ales, negarea profunda a proiectului crestin, a radicalei sale noutati istorice si a raportului pe care-l instituise intre Dumnezeu si umanitate. Imprumutandu-i privirea, avem sansa, potrivit lui Manent, de a sesiza cu aceeasi intensitate motivele despartirii de credinta si cele pentru care Dumnezeu nu e doar o idee, ci devine inima experientei crestine, ca in faimosul Memorial. Si astfel interlocutorii lui Pascal suntem noi toti.

— Miruna Tataru-Cazaban Blaise

Pascal a regandit si reformulat, intr-o forma fragmentara si provizorie, dar foarte impresionanta, ceea ce eu numesc proiectul crestin, adica ansamblul dogmelor sau tainelor crestine, asa cum sunt ele intelese de mintea omeneasca si asa cum sunt acceptate de vointa noastra, in stare sa dea nastere unei forme de viata aparte. Proiect nu are doar un sens logic sau lingvistic, ci si unul practic si activ, fiind vorba despre actul de a propune, un act al carui prim si principal autor este Dumnezeu prezent in Biserica Sa. Am cautat sprijin la Pascal pentru a gasi termenii precisi si pentru a recupera gravitatea si urgenta intrebarii crestine - cea a credintei crestine, a posibilitatii credintei crestine.

• Traducere din limba franceza de Miruna Tataru-Cazaban, Cristian Preda