Perestroika la Paris

Pe o strada laturalnica a Parisului, intr-o casa aristocrata, paraginita si aproape nefolosita - cu fiecare moarte in familie, Madame de Mornay mai fereca o camera -, ferita de ochii trecatorilor de curtea generoasa si gardul napadit de plante, o batrana care se apropie de o suta de ani, surda si aproape oarba, il creste pe Etienne, stranepotul ei; doar ei au mai ramas. Etienne, la cei opt ani ai lui, izolat de lume si traind doar in universul construit in jurul strabunicii si de propria imaginatie nu are prieteni, cel putin nu prieteni ca ceilalti copii de varsta lui. De aceea sobolanii, care traiesc in peretii casei, sau calul care se tolaneste in salonul amplu nu ii par defel ciudati, iar imprietenirea lor se petrece ca intre oameni.

Increderea se construieste din gesturi, tacit, si ajunge sa ii salveze pe toti, baiat, cal, sobolan, caine, corb, chiar si pe necunoscutii ale caror vieti se intersecteaza cu a lor. Indiferent daca veti aborda acest roman ca pe o fabula sau o alegorie, ca pe o carte de aventuri sau ca pe un studiu despre bunatate, ba chiar si ca pe o imagine magica a Parisului, veti descoperi o scriitura si o arta de a povesti de mana intai. Multi critici au descris Perestroika la Paris ca pe un antidot la timpurile nelinistite pe care le traim.

Au dreptate. Citind acest roman, cei mai multi nu se vor putea sustrage unei inalte stari de bine de la prima pagina pana la sfarsitul inevitabil.

— New York

Journal of Books Perestroika, sau Paras, pentru cei care ajung sa o cunoasca mai bine, este numele pe care i l-au dat oamenii, caci oamenii, dupa cum ea insasi o spune, nu se prea pricep sa recunoasca un cal, in tot cazul nu asa cum se recunosc caii intre ei. Nici chiar atunci cand vine vorba despre un cal de curse ca ea, premiat si indragit. Inocenta, ar putea-o descrie noii ei prieteni din Paris - Frida, bracul german care o invata regulile traiului pe strazile Orasului Luminilor, Raoul, corbul mandru si sfatos, cu un pedigree cel putin la fel de lustruit ca al lui Paras, sau cuplul galagios de rate Sid si Nancy -, plina de nerv si isteata, ar eticheta-o antrenorii.

Poate ca toate acestea laolalta au facut-o sa paraseasca hipodromul si sa porneasca intr-o aventura prin Paris, o aventura care celebreaza curiozitatea, ingenuitatea si dorinta oricarei fapturi de a trai in libertate si in armonie cu lumea.

Un tribut absolut extraordinar adus Parisului.

— National Public Radio

Dupa ce a scris cea mai stralucitoare si feroce literatura din ultimii patruzeci de ani, Jane Smileu se indreapta, cu Perestroika la Paris, spre o tonalitate mai blanda. Un ton genial si mai patrunzator ca niciodata. [...] Dincolo de umorul debordand al romanului razbate o atmosfera de singuratate, o tanjire dupa compania semenilor, resimtite de oameni si animale deopotriva.

— Boston Globe

O fabula eleganta pe cat de captivanta, pe atat de surprinzatoare. - The Mail on Sunday.

Este cu adevarat un dar, intr-o epoca asaltata de polarizari si chiar de tribalism agresiv, sa descoper un roman in care personajele, din specii diferite, cu dorinte si instincte diferite construiesc impreuna o comunitate.

— Los Angeles Times

Cartea ideala pentru cei care lumea reala, sfasiata de pandemie si politica, a devenit ceva de evitat.

— Publishers Weekly

Animat si amuzant, un roman plin de lumina, in care Jane Smiley isi demonstreaza din nou marele sau talent.

— Washington Post