Permacultura. Principii si directii dincolo de sustenabilitate

• Impactul societății industrializate globale asupra biodiversității lumii;.

• Exploatarea combustibililor fosili în timpul erei industriale - care a fost considerată principala cauză a exploziei spectaculoase a numărului de oameni, a tehnologiei și a oricărei alte noi caracteristici a societății moderne.

• Epuizarea inevitabilă a combustibililor fosili în câteva generații, care va duce la revenirea la un mod de viață asemănător celui din societățile preindustriale, bazat pe energie și resurse regenerabile. David Holmgren s-a născut în 1955, în Fremantle, Australia de Vest. Fiind copilul unor activiști politici din clasa muncitoare, a fost profund influențat de revoluția socială de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70.

În timp ce călătorea prin Australia, în 1973, s-a îndrăgostit de peisajul tasmanian și s-a alăturat inovatoarei Școli de Design Ecologic din Hobart. Împreună cu mentorul său, Bill Mollison, cu care a avut o colaborare foarte strânsă timp de trei ani, a dezvoltat conceptul de permacultură, fapt care le-a schimbat cursul vieții amândurora. În calitate de tânăr coautor al cărții Permaculture One, în 1978, David s-a ferit de lumina reflectoarelor și s-a concentrat pe dezvoltarea continuă a abilităților sale practice și de design al unui stil de viață autonom.

De atunci, a scris mai multe cărți, a organizat ateliere de lucru și a ținut cursuri în Australia, Noua Zeelandă, Israel, Japonia, America și Europa. În calitate de designer consultant, și-a dezvoltat o expertiză solidă în domeniul regiunilor temperate din sud-estul Australiei, cu un puternic accent pe bioregiunea din teritoriul său natal. Din 1985 locuiește împreună cu partenera lui, Su Dennett, în Hepburn, la ferma lor Melliodora - unul dintre cele mai cunoscute locuri de demonstrație permaculturală din Australia.

Cartea de față le oferă cititorilor perspective noi asupra unei varietăți de probleme de mediu și arată cum permacultura este mult mai mult decât un simplu sistem de grădinărit. Ea oferă un răspuns eficace la limitările privind utilizarea energiei și a resurselor naturale, fiind în același timp un răspuns mulțumitor pentru cei care vor înțeleagă fundamentele designului și culturii durabile. Al treilea val al ecologismului Permacultura a fost una dintre alternativele ecologice care au apărut în urma primului mare val de conștientizare a problemelor de mediu, în urma raportului Clubului de la Roma din 1972 și a șocurilor petroliere din 1973 și 1979.

După boom-ul economic din anii ’80 generat de politicile Reagan-Thatcher, conștientizarea efectului de seră a declanșat un al doilea val al ecologismului, stimulând interesul pentru permacultură. În anii ’90, atenția publicului s-a mutat spre noile tehnologii și globalizare, urmată de o fază de consolidare. În 1999 au apărut semnele unui al treilea val ecologist, care ar putea integra inovațiile anterioare, dar și aduce idei noi.

Cartea este prezentată ca o contribuție la acest al treilea val. Ce este permacultura? Termenul de permacultură a fost inventat de Bill Mollison și de David Holmgren la mijlocul anilor ’70 pentru a descrie un „sistem integrat, în evoluție, de plante perene sau care se autopropagă și de specii de animale utile pentru om”.

O definiție mai actuală a permaculturii este aceea de „peisaje proiectate în mod conștient care imită tiparele și relațiile întâlnite în natură, producând în același timp o abundență de hrană, fibre și energie pentru satisfacerea nevoilor locale”. Permacultura se referă la valori și viziuni, precum și la proiecte și sisteme de management care se bazează pe o înțelegere holistică, în special pe cunoștințele și experiențele noastre bioecologice și psihosociale. Este vorba în special despre relațiile noastre cu sistemele de administrare a resurselor naturale, precum și cu designul și redesignul lor, astfel încât să poată susține sănătatea și bunăstarea tuturor generațiilor prezente și viitoare.

Etica permaculturii Etica reprezintă principiile morale care sunt folosite pentru a ghida acțiunea spre rezultate bune și pozitive și a sta departe de cele negative și greșite. Etica permaculturii înseamnă:

• Grija față de pământ: Reconstruirea capitalului naturii;.

• Grija față de oameni: Grija față de sine, de familie și de comunitate;.

• Împărțirea echitabilă: Stabilirea limitelor față de consum și reproducere și redistribuirea surplusului. 1. Grija față de pământ înseamnă:

• Sol viu. Grija față de solul viu ca sursă a vieții (terestre), pentru care avem cea mai mare responsabilitate.

• Biodiversitate. Grija față de toate formele de viață care locuiesc pe Pământ.

• Grija pentru ființele vii. În ciuda faptului că satisfacerea nevoilor noastre, înseamnă inevitabil să ucidem alte ființe vii. 2.