Pescărușul de la geam

Gregoire nu e un pescarus al marii. Aripile nu-l poarta peste valuri, ci peste acoperisurile orasului. An de an isi face cuibul si isi creste puii pe terasa aceleiasi cladiri, la adapost de oameni, dar nu si de privirea celei care astazi ii spune povestea. Uneori, Gregoire poposeste chiar pe pervazul ferestrei de unde e observat.

Fura un moment de odihna si... o cerceteaza la randul lui, prin geamul ce sta intre ei ca granita dintre doua lumi, pe autoare. Povestea sa, in care acuitatea observatiei e completata de finetea notatiilor, are poate mai ales darul de a transmite emotia, uimirea traite in fata spectacolului mereu nou al naturii. Pescarusul de la geam ii urmareste pe pescarusul Gregoire si perechea sa, de la prima frunza asezata la cuib pana cand cresc puii si zboara, un jurnal pe care am hotarat sa il tin in al saselea an de observatie.

Alte personaje in povestea adevarata care se desfasoara in centrul Bucurestiului sunt ciorile grive, drepnelele si vantureii rosii, norii, ploile, vantul. Daca ma intrebati pe mine, cartea asta este despre rabdare, incredere si speranta - lucruri pe care le putem invata de la pasari si de care avem cu totii nevoie pentru a supravietui, acum si oricand.

— Veronica D. Niculescu