Pierdut in Filipine

Navigatorul a infipt crucea in pamant filipinez, momentul marcand inceputul crestinarii catolice a singurului popor din Asia, care azi trece de suta de milioane de locuitori si din care circa 5% sunt musulmani si 1% de diverse alte religii (budisti, ortodocsi, reformati etc.).

Apoi a parcurs Puerto Princesa, insulele Mindanao si Sulu, regiuni cu musulmani, insula Cuyo, pestera Kuiba Amoneca, Baguio, Tagaytay, Banaue si, desigur, Manila cu Makati, cel mai modern oras din cele 14 care alcatuiesc metropola Manila – capitala a Republicii Filipine.

Timpul alocat parcurgerii obiectivelor turistice propuse a fost putin generos cu eroul jurnalului, fiindu-i imposibila admirarea indeajuns a reliefului variat si incantator al intinsei tari insulare, dar si destul de zgarcit cu contactarea oamenilor, acei „oameni frumosi” cum ii caracterizeaza autorul pe filipinezi, dezvaluindu-le astfel sufletul deschis, generozitatea. Dotat cu busola, ceas de mana performant, aparat foto si cu putine bancnote, cu acei pesos necesari (dar care aveau, in schimb, imprimate simbolurile Filipinelor menite sa-i indemne pe calatori sa viziteze locurile turistice emblematice), Catalin Vrabie are o „gena” speciala care as numi-o, citandu-l pe autor, „trebuie sa stii sa vezi!”, iar „daca nu cunosti o tara, ai sansa sa te cunosti pe tine insuti; intotdeauna vei intalni un om dispus sa-ti vanda o speranta... Cumpar-o!

Si incearca s-o pastrezi. In asta se ascunde arta calatorului”, conchide pragmatic realizatorul jurnalului de calatorie. Superb indemn! De asemenea, inzestrat cu multa fantezie din care traieste permanent, este si un om de actiune, fara astampar care investeste in plasmuiri, generate de calatorii, afirmand cu convingere ca „omul nu trebuie sa traiasca doar cu paine”.

Iata ce marturiseste: „Mi-am pierdut o ora doar cu masa de pranz...” fiind cucerit de ceea ce a vazut pana atunci si remarca, cu incantare, ca, de pilda, vizitand Kayangan Lake, lacul cu „apa dulce, captiv intre stancile care formeaza insula Coron; pestisorii exotici, colorati, agresivi, pasnici...” – sunt fapte ce nu trebuie ratate dar care necesita timp.