Poezii

George Cosbuc a fost, inainte de Primul Razboi Mondial, cel mai popular poet roman, asa cum va fi G. Topirceanu, dupa acelasi razboi si Nichita Stanescu, dupa cel de al Doilea. Manualele de scoala isi au pana astazi in G. Cosbuc pe unul din favoritii nelipsiti din ultimul secol. Titu Maiorescu a vazut in G. Cosbuc pe cel mai de seama urmas al lui Eminescu.

N-a fost sa fie. Daca Eminescu a deschis drumul noii poezii, aceleia din secolul XX, Cosbuc l-a inchis pe acela al vechii poezii din secolul XIX. Poezia lui Cosbuc este astazi citita mai ales de elevi, parand si fiind o poezie care evoca adolescenta si copilaria in lumea satului de odinioara.

La 150 de ani de la nasterea poetului Baladelor si idilelor, intrebarea este daca acest sat, cu obiceiurile si distractiile lui, mai seamana cu acela contemporan. Probabil ca nu. Doar ca sufletul copilului lui Cosbuc este sufletul copilului universal. Iarna pe ulita este si astazi iarna saniusului copiilor nostri!

— Nicolae Manolescu