Povara crucii

Publicat în iunie 1991 în Franța, la aproape un după ce autorul părăsise Albania, volumul Povara crucii este un rechizitoriu al celui mai dur comunism european, cel albanez. Ismail Kadare face o cronică amară a anilor 1960–1990, cei mai fertili din cariera sa, dar și perioada în care dominația statului dictatorial s-a impus total în literatură și artă. Foarte puțini au fost scriitorii care au reușit să răzbată prin ochiurile înguste ale plasei ideologice, iar Kadare a fost unul dintre ei.

În ciuda constrângerilor, fricilor, mărturisite sau nu, a concesiilor. Povara crucii este un inventar al mișcărilor tactice neașteptate, al zigzagului continuu și derutant din războiul, rareori fățiș, dintre scriitor și stat, în care fiecare rând scris trebuia plătit cu o umilință, cu o retragere, cu un compromis, dar totuși în absența „marelui compromis“ la care au ajuns atât de mulți scriitori, fără o predare necondiționată, fără o pactizare cu regimul. În ultimă instanță, Povara crucii este un drum al calvarului cristic, parcurs de un scriitor celebru braț la braț cu opera sa, sub biciul nemilos al dictaturii.

Uneori mi se părea că, așa cum spadasinul își împinge adversarul pe terenul care-i este favorabil, tot astfel și eu atrăsesem tiranul pe terenul literaturii, acolo unde mă simțeam în largul meu, iar el, indiferent de simțul artistic rafinat pe care-l avea, nu putea fi decât un amator. Acolo, în câmp deschis, departe de gărzi, de curteni, de doctrină și de dictatură, aveam impresia că-l pot învinge. Așa încât să-i pun masca.

• Traducere din limba anbaneză de Marius Dobrescu