Povestea Astei

Reykjavík, anii 1950. Într-un apartament mic de la subsol, Sigvaldi și Helga se abandonează pasiunii lor arzătoare și-și numesc a doua fiică Ásta. Ásta ca o eroină a literaturii islandeze. Ásta pentru că ást înseamnă „iubire” și ea va crește înconjurată de iubire. Cincisprezece ani mai târziu, Ásta descoperă sentimentul al cărui nume îl poartă la o fermă izolată din Fiordurile de Vest, unde este trimisă după ce-i sparge nasul unui coleg de clasă.

Îl învață din povestea tulburătoare a unui bărbat și a unei femei uniți de singurătate și de greutățile vieții la țară. Îl simte ea însăși pentru Jósef, băiatul cu ochi frumoși și nume din Biblie care citește poezie și visează la tărâmul însorit al Barcelonei. Însă fericirea e poate doar în cer, și cerul e departe de străzile din Reykjavík, se gândește Sigvaldi acum, după treizeci de ani, prăbușit de pe o scară pe trotuarul din Stavanger, lângă femeia asta stranie care s-a oprit să-l vegheze și-i ascultă povestea.

O poveste despre dragoste și nostalgie. Despre Islanda, poezie și dorința de-a cunoaște lumea. Despre viață și moarte. Și Ásta. Îmbinând crâmpeie din viața a trei generații într-un mozaic de întuneric și lumină, Povestea Ástei e o saga lirică și senzuală despre promisiuni neîmplinite și perpetua căutare a fericirii, în care vocile personajelor răsună întrepătrunse într-o auroră boreală a memoriei.

• Traducere din limba franceză de Magda Răduță