Povestea cu elefantul vizirului

Premiul Nobel pentru Literatura 1961La Travnik se instaleaza noul vizir, un tiran anonim, insetat de singe. Curind, pasa isi aduce, de pe tarimuri indepartate, un elefant. Un animal neastimparat, care face prapad prin tarabele tirgului, si un simbol al puterii vizirului, care vrea sa-i vada pe locuitori ingenuncheati dinaintea lui.

Povestea cu elefantul vizirului, care da si titlul volumului, nu este doar o parabola despre radacina rautatii omenesti, ci o intreaga istorie a suferintei popoarelor iugoslave aflate sub stapinire otomana. Sub masca unor snoave spuse la gura focului, povestirile din volumul lui Ivo Andric abordeaza trecutul si spiritualitatea comunitatii iugoslave, fie ca discuta despre temerile din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial, despre primele rabufniri de revolta in rindul unor tesatoare de covoare, despre coruptia autoritatilor sau mediteaza la imbatrinire, la destinul tragic al femeii ori la micimea vietii de artist. „Marile povesti istorice – si nu exista multe – nu sint citite, in general, ca si cum ar fi istorice.

Simti, citindu-le, ca te afli in timpul si spatiul lor. Cit de uimitor, asadar, sa descoperi pe neasteptate un maestru al genului, si inca unul care se afla in vazul lumii de aproape saizeci de ani: era 1961 cind Ivo Andric primea Premiul Nobel pentru Literatura.” (The New York Review of Books)„Povestirile lui Andric par simple, niste fantezii distractive; insa, intocmai ca basmele bosniace, ele sint deseori «mai adevarate decit adevarul insusi»; iata cum ni se dezvaluie vasta intelegere umana si psihologica a autorului. O abordare luminoasa – si incintatoare – a unor teme serioase.” (Kirkus Reviews)