Povestea povestitorilor Vol.1

• Cap. III în care se va vedea că există o întrebare la care nu se poate răspunde și o dilemă din care nu se poate ieși: hermeneutica p**** sau hermeneutica p****?

• Cap. IV în care se va vedea că o P***postmodernă nu are nicio prejudecată spațio-temporală, că preferă sincronia diacroniei și pe Einstein lui Newton.

• Cap. V în care se va vedea că în orice poveste apar, la momentul potrivit, profeți mincinoși, p***** și zarafi ocazionali.

• Cap. VI în care se va vedea că atunci cînd minerii răsădesc petunii, dacă Arta iese în stradă și vrea să se angajeze la salubritate, din pricina cochetăriei și a zorzoanelor provocatoare este luată drept prostituată și o f*** oricine se nimerește.

• Un intermezzo: meditație în ceruri și gîlceavă în balon sau despre chipurile amorului sacru.

• Revenire la Cap. VII în care se va vedea că babele estete sînt la locul lor și în care apar, pe neașteptate, trunchiul văduvei, duduia barocă și prezervativul săltăreț.

• Cap. VIII în care se va vedea că adevărata realitate este ficțiunea, iar Istoria este o tristă născocire a unor povestitori fără imaginație.

• Cap. IX în care se va vedea că P*** iese temporar din prim-planul poveștii, că între logică și adevăr nu este nicio legătură, dar între drona costobocă și lumea cucuteniană există o legătură tainică.

• Cap. X în care se va vedea că Multiversul există, că nenumăratele existențe se intersectează, comunică între ele, se substituie și prin radiațiile cosmice de fond se f** reciproc.

• Cap. XI în care se va vedea că nici moaștele nu mai sînt ce au fost odată, că strigoii istoriei bîntuie în libertate, iar contemporaneitatea se f*** singură.

• Cap. XII în care se va vedea că lumile se despart iarăși, că istoria este plină de molime și că nu este nimic mai potrivit pentru o f***** în masă decît organizarea unei pandemii proaspete.