Pravalia cu poezie

Poet cu vocatie, dedat si laudabilei initiative particulare de a face cunoscute cititorilor aparitiile editoriale recente ale confratilor, Adrian Alui Gheorghe stie ce trebuie sa achizitioneze pentru cele sase rafturi pe care le-a amenajat in pravalia sa. Aici se poate gasi marfa proaspata de toata mana si pentru toate gusturile, iar proprietarul nu-si face pravalie cu scara. Ceea ce inseamna ca el nu se gandeste neaparat la o scara valorica si ca nu tine cont de invatatura proverbului „Cui ii dai pe datorie nu-l mai vezi sa vie”.

Si aceasta deoarece, desfacand si prezentand cele primite, pravalierul nu face rabat unora dintre producatori, cu speranta ca urmatoarea productie sa le fie mai buna. Nefiind adeptul achizitionarilor angro, Adrian Alui Gheorghe evita neajunsurile surprinse in zicala „Pravalie cu chirie si marfa in datorie”. O carte de citit atat pentru numele celor aflati la oferta, dar, mai ales, pentru calitatea prezentarii din partea autorului, care nu e numai scriitor, e si cititor de vocatie.

— Vasile Spiridon

Se mai vinde poezie? Se mai cumpara? Marfa e, slava Domnului! Si de-a-ntaia si de-a doua, poezie cu vanilie, cu scortisoara, cu rahat. Poezie cu marar, cu leustean, cu nuca. Poezie de post, fara nimic inauntru, precum gogoasele infuriate pe toata lumea numai pe ele insele nu. Poezie cu dulceata de trandafiri, interzisa diabeticilor.