Primele fobii

In biografia literaturizata a lui Antonio Doda, fiecare zi devine o cutie de rezonanta a fricilor de tot felul. Impregnat de o hipersensibilitate vivanta, universul cinematic din primele fobii se constituie din angoasante calatorii de rutina pe granita dintre traire si imaginatie. O placheta ce oglindeste cu maximum de fidelitate cel mai actual mal du siecle, cel al nativilor digitali.

— Savu Popa

Pulsand minimalist, primele fobii ale tanarului debutant Antonio Doda sondeaza straturile freatice ale copilariei pierdute. Pierduta in sens strict biologic, intrucat poemele isi manifesta introspectia cu o nemascata puerilitate, recuperandu-i eului locutor inocenta de odinioara. Ostilitatile fata de maturizarea fortata sunt purtate, non-transgresiv, cu ajutorul unui arsenal evocativ: satul bunicului, tabieturile bunicii, calatoriile urbane de zi cu zi si, in genere, prin tot felul de madlene cautate cu lumanarea. Hora himerelor se incinge odata cu cel de-al doilea ciclu poetic, peste care plutesc semnele septic-degradante ale sanatoriilor. In peisajul poeziei contemporane autohtone dominate de biografism neo-expresionist cool si poetici postumane, Antonio Doda ne invita la o sueta nemijlocita, ca pe vremuri.

— Mihok Tamas