Prizonierul poetului Ovidius Naso sau Furiile centurionului Rapax

Decimus Fabius Ferox, pe care vechii camarazi inca isi mai aminteau sa-l indice, tot soptit, prin somn, cu supranumele Rapax, implinise, la venirea in Tomis, patruzeci si trei de ani. Ceea ce il trecea in randul batranilor. Fost mare centurion, in perioada din urma lucrase nu prea fericit cu Lillon, Lillon cel cu o mie de ochi, doua mii de urechi si o duzina de spioni.

Vreo doi ani, pe linia Istrului. A Istrului de Jos. Si alti vreo doi ani, inainte, fusese intr-un avanpost din Defileu, spre apus, cu fratele lui Dura inteleptul, tatal stegarului Brasus. Asta contase cel mai mult in decizia neasteptata a mai-marelui. Pentru ca, in locul atestatului de veteran, binemeritat si mult asteptat, primise de la legatul Tullius Severus o ultima misiune, ascunsa sub alta, si plecase la malul Pontului Euxin.