Probleme de psihologie genetică. Copilul și realitatea

Dupa ce Jean Piaget a identificat diferitele stadii ale dezvoltarii intelectuale a copilului si a indicat regulile carora li se supune aceasta. Nimic din domeniul psihologiei - fie ca vorbim despre achizitia limbajului sau despre aparitia moralitatii infantile - nu a mai fost vazut in acelasi mod. Descoperirile sale orienteaza astazi toate activitatile de cercetare, constituie baza pe care se cladeste orice forma de educatie noua, inspira orice reforma serioasa a invatamantului.

In volumul de fata cititorul va descoperi scrieri in care Piaget expune si comenteaza ideile de baza din principalele sale carti intr-un mod accesibil tuturor celor interesati de psihologia copilului, de crestere si dezvoltare. Jean Piaget a fost un psiholog, biolog, logician si filosof elvetian cunoscut pentru cercetarile sale din domeniul psihologiei dezvoltarii. A predat cursuri de Psihologie genetica la Universitatea din Geneva si la Sorbona (Paris) si a fondat Centrul International de Epistemologie Genetica din Geneva.

A scris numeroase studii si carti despre dezvoltarea mentala si afectiva a copilului. Dintre acestea, la Editura Trei a aparut Sase studii de psihologie. Putem distinge doua aspecte in dezvoltarea intelectuala a copilului. Pe de o parte, ceea ce putem numi aspectul psihosocial, adica tot ceea ce copilul primeste din exterior, invata prin transmitere familiala, scolara, educativa in general; si apoi exista dezvoltarea pe care o putem numi spontana, pe care o voi numi pe scurt psihologica, aceasta fiind dezvoltarea inteligentei in sine: ceea ce copilul invata singur, ce nu i-a fost predat, ci ceea ce trebuie sa descopere singur; iar acest lucru este, in esenta, ceea ce reclama mult timp.

— Jean Piaget

• Traducere din limba franceza de Ruxandra Comsa