Procesul margaretelor

Issabela Cotelin creeaza o complexitate de situatii ce decurg firesc, in care omul apare raportat la macrocosmos, dar nu reuseste sa evadeze. De fapt, in centrul romanului sau este femeia. Construit pe doua planuri paralele (...), iubirea dubla a Iuliei Apostol se desfasoara in spatiul laborator creat de autoare, in colturi dintr-un univers prefigurat, retoric, metaforic.

Perspectiva narativa, in care din iubirea fireasca apare o alta, o complementaritate, cum ea insasi o defineste in roman, aduce cu sine sentimente ce nu-mi pareau omenesti, ce ieseau navalnic din mine, necunoscute. Si totusi intoarcerea la realismul obiectiv, lipsit de magia descoperita, vine tot firesc cand descopera acea stea nebanuita si o margareta printre florile primite. E un ciudat amestec de fictiune si realitate, dar scris in cheie proprie, incat sa nu mai vrei sa deslusesti unde incepe una si unde se sfarseste cealalta.

E atat de frumos si de curat scris, incat pare un psalm inchinat iubirii. Issabela Cotelin e un prozator cu discurs epic, captivant, atenta la problematica existentiala si ordinea morala a lumii post-moderne, dar avand propria axiologie, propria viziune cosmic-literara. Romanul de fata nu aspira la totalitate, nu contureaza lumi fictionale, dar cuprinde bogatia si frumusetea unei vieti, chiar si imaginare.

— Liliana Popa