Quintessense

Mirabil inca din titlu, acest nou volum de poeme al Corinei-Ligia Patrascu: Quintessence. Quinta essentia, a cincea esenta, materia astrilor, a sufletului si, de ce nu, a poeziei. Un fior primavaratic, de germinatie blagiana razbate inca din primele versuri: se aud gonind firele de iarba. Ludica fara a fi copilaroasa (dincotro vii, domnisoara,/cu picioare inflorate / pictand campurile toate?), autoarea surprinde (si ne surprinde) cu dansul cosmic, nuntirea naturii dar si frangerea unei flori, la ivirea toamnei. Nimic mai exuberant, veti zice, decat spectacolul naturii renascand, si asa este. Tocmai varietatea acestor metamorfoze impune schimbari de ritm poetic, autoarea exceland atat in prozodia consacrata (cu foarte interesante ecouri din Toparceanu), cat si in versul liber, mai apt poate sa circumscrie acest polimorfism.

— Conf. Univ. Dr. Virgil

Borcan [din Prefata].