Recitindu-l pe Dostoievski. 200 de ani de la naștere

• ANTOANETA OLTEANU.

• IULIAN BOLDEA NINA CORCINSCHI.

• OVIDIU ȘIMONCA.

• LAURA DUMITRESCU DUMITRU TUCAN.

• VASILE ERNU.

• MICHAEL FINKENTHAL CONSTANTINA RAVECA BULEU.

• CIPRIAN NIȚIȘOR.

• MARINA VRACIU PR. GHEORGHE HOLBEA.

• ZENOBIA NICULIȚĂ BOGDANA DARIE CREȚU.

• YURA KORDONSKY.

• VIRGIL TĂNASE ILINCA STIHI.

• ION GOSTIN.

• ANTON BREINER.

• VICTOR MOROZOV LEONTE IVANOV.

• GABRIEL-ANDREI STAN.

• TEODOR BACONSCHI Volumul de față își propune să-l dezvăluie pe Dostoievski din perspectiva a douăzeci și patru de oameni de cultură care au interacționat într-un fel sau altul cu opera lui (rusiști, traducători, eseiști, teoreticieni ai literaturii, critici literari, critici de film, teatrologi, regizori, teologi, psihologi, jurnaliști). Scrise cu ocazia bicentenarului nașterii emblematicului scriitor rus, eseurile din volum răspund la numeroase întrebări: de ce rămâne Dostoievski unul dintre cei mai populari scriitori din secolul al XXI-lea? Care sunt aspectele contradictorii ale vieții și operei lui?

Există perspective noi de abordare a lui Dostoievski? În ce măsură mai sunt relevante căutările religioase, filosofice, spirituale și morale propuse de scriitor, într-o perioadă în care s-au intensificat teoriile conspiraționiste, într-o lume a postadevărului, într-un angrenaj al postumanismului? În ce măsură este Dostoievki un scriitor rus și în ce măsură unul universal?

Care sunt dificultățile în lectura modernă a lui Dostoievski? Finalmente, de ce să-l mai citim azi pe Dostoievski? „... activitatea mea literară are pentru mine o semnificație solemnă, ea îmi dă un scop și o speranță (nu de a obține glorie și bani, ci de a realiza o sinteză a viziunii mele artistice și poetice, adică de a-mi exprima ideile cât mai deplin cu putință înainte de a muri)...“ dintr-o scrisoare a lui Dostoievski către nepoata sa, Sofia Ivanovna, Florența, martie 1869.