Regatul inocentilor. Cartea intai

Cu peste sase sute de ani in urma, Esrendellul era locuit in buna intelegere de oameni si elfi. Cu timpul insa, din randul semintiei oamenilor s-au ridicat voci care au cerut independenta, inoculand in constiinta poporului convingerea ca, astfel, muritorii o vor duce mai bine. Conducatorul elf al regatului s-a opus, dar oamenii au pus la cale o lovitura de stat, care, intr-un final, a dus la un razboi nimicitor.

Cum soldatii elfi erau luptatori redutabili, iar rezistenta lor in lupta, imposibil de egalat, balanta a inclinat coplesitor in favoarea vechii ordini. Totusi, impresionat de indarjirea cu care oamenii imbratisasera cauza separarii celor doua semintii, regele elf a consimtit sa-si retraga poporul dincolo de Padurea de Smarald, taram locuit doar de elfi, si sa-i lase pe muritori sa se descurce singuri. S-a incheiat un tratat care ii asigura pe oameni ca, atata timp cat se vor orandui in pace si buna intelegere, niciun picior de elf nu va calca pe pamantul noului stat format, Erfenor.

Lucrurile au mers bine o vreme, dar, cum firea oamenilor poate fi cu usurinta corupta de putere, nedreptatile au inceput sa capete accente grotesti. Familia Toril, una dintre casele nobile ale Erfenorului, stapana de sute de ani a domeniului Toril din statul Arnor, isi ducea viata in liniste si armonie la hotarul cu Esrendellul. O intamplare careia, initial, nimeni nu i-a dat vreo importanta, a atras dupa sine o avalansa de nenorociri care au zguduit din temelii echilibrul acestei vechi familii.