Rescrieri. Sobru si frivol in lumea literara

Proba vocatiei literare consta in a lucra la propria opera constient ca ea nu e altceva decat o umbra a textului lumii, scris imemorial de un maestru desavarsit, sa folosesti arta scrisului numai cu scop edificator - evitand sau limitand accesele de infantilism ludic, gratuitatile stilistice pure, frivolitatile joviale tipice pentru minti natural cherchelite, indraznelile juvenile care frizeaza gestul demonstrativ si alte asemenea purtari care abunda in practicile literare - sa nu permiti ca experientele si gandurile proprii sa-ti umbreasca preocuparea pentru vasta, uluitoarea lume inconjuratoare, sa nu inchizi niciodata ochii la suferinta din jurul tau, oricat de grozave i-ar fi fetele, sa nu crezi ca eul tau este universul si ca nu ai ceva mai bun de facut decat sa-i permiti orice exhibare.

Pana la urma scriitura izvorata din vocatie tinde spre un fel de iluminare si eliberare a mintii, depaseste faza usuraticelor jocuri narative sau a poetizarilor anxios-personale, in care pare sa se fi impotmolit scriitura recenta. Daca limbajul nostru, felul in care scriem, ideile si sensurile pe care le generam nu au puterea sa miste lantul creatiei pana la punctul lui de origine, asa cum credea Abulafia ca poate face rugaciunea mistica, atunci scriem degeaba.

Ne pierdem vremea si ii punem si pe cei care ne citesc in situatia de a-si risipi timpul colectionand umbre.