Ridi Pagliaccio. Jurnal 2001-2004

In timp ce notez despre plecarea dintre cei vii a lui G. Naum, mintea incepe sa mi se invarteasca si pana la urma se opreste, ca si roata norocului, intr-un punct fix... la imaginea unei ghete. Da, eram la Piatra Neamt. Era in 1962. Si acolo am dat peste un volum proaspat editat a lui Gellu Naum, in care era si poezia Gheata.

Impreuna cu regizorul Cornel Todea ne-am amuzat citind-o si ulterior am si memorat-o. Incerc sa readuc la suprafata, din cutele memoriei, ceva din ea: Ma duc sa-mi intalnesc iubita/ si tin in mana nu un buchet de flori, ci o gheata,/ o gheata noua, de toata frumusetea [...] Prin anul 1995 i-am facut o vizita poetului-impreuna cu regizorul Cornel Todea, care realiza un reportaj pentru TV-la casa sa de la Comana si, spre stupefactia lui si a celor prezenti, i-am adus in dar o gheata. - Cum e posibil sa-ti fi amintit de asta? m-a intrebat Gellu Naum.

E o poezie pe care am renegat-o de multa vreme, in plina epoca a realismului socialist, dar care, in ultimul timp, spre mirarea mea, mi-a produs mari satisfactii. Am primit in dar de atunci zeci de ghete, pe care le-am strans intr-o magazie si am intentia sa fac o expozitie cu ele. Ni le-a aratat.