Rubinul ce curge pe rani ca o fiara

Prin padurea de simboluri ale universului urban, Paul Gorban interpreteaza semne si sugestii, desprinzandu-le din contextul mitologic pentru a le (re)plasa in cel casnic-familial, intr-o miscare circulara, ce il face adesea sa enunte cateva din marile intrebari care ne preocupa dintotdeauna. Poetul rasfoieste cu migala atat jurnalul actualitatii, de la Notre Dame la „orasul cu sapte cocoase”, cat si istoria poeziei, temele si motivatiile lui Labis sau Sylvia Plath regasindu-si ecouri imposibil de ignorat.

— Dan Gulea Paul

Gorban arunca o avalansa inepuizabila de cuvinte inspre cititor, facandu-l partas la orice mister coborat din lumea materiala si aplicat, cu o sensibilitate exacerbata, propriilor sale obsesii lirice, erotice, sentimentale. Poezia aduce aici un preaplin de senzatii, un abuz al explicitului care compenseaza – urgent si febril – nevoia de expresie. Poetul se afla intr-o cursa contracronometru cu viata, cu dragostea, cu meditatia, pe care le impinge inspre posibila lor rezolvare definitiva cu o irespon-sabilitate pe care numai convingerea ca totul trebuie spus si trait intens ti-o poate da. E o poezie tandra & calda, transformata intr-o continua pledoarie pentru ascultarea tuturor semnelor care ar putea deslusi, intr-un final atemporal, secretul vietii care in fiecare dimineata / rasuceste in mine un nou barbat.

— Dan-Liviu Boeriu