Șase piese, un autor

Cu mult timp in urma, intr-un camin studentesc, aproape am ajuns la bataie cu doi prieteni de la Litere. C-asa eram noi, dramatizam totul. Unul zicea ca textul pentru teatru nu e literatura, ci doar pretext de spectacol. Celalalt, invers: o piesa e in primul rand literatura. Iar eu voiam sa-i impac, da-mi si venea sa-i iau la bataie: dramaturgia de calitate e musai si una, si alta.

Dupa ce l-am citit pe Mimi Branescu, mi s-a parut ca vedem lumea cumva la fel. Si ma gandeam sa-i dau numerele de telefon ale celor doi confrati. Sa-i sune si sa-i puna sec la punct: Lazarescu avea dreptate, stii ce zic? Dar el tocmai asta demonstreaza in scris, ce sa-l mai complic pe Mimi?

Am sa-i indemn eu sa citeasca cele sase piese din carte si sa se dumireasca singuri. Ceea ce as sfatui pe oricine. Piesele deja au fost puse in scena, unii poate le-ati si vazut sau urmeaza. Dar, pana una-alta, e nimerit sa ai si lucrul tau, sa fii tu regizor si scenograf, ca personaj esti sigur.