Scara din biblioteca

Fiindca este tot un fel de mozaic eseistic, in care reflectiile si analizele unor texte literare se distribuie oarecum aleatoriu, intre epoci si autori aflati adesea la o distanta considerabila. Intalniri, asadar, „ocazionale“ si nu prea, provocate, unele din afara, altele de hazardul subiectiv al intereselor de lectura punctuale. Oricum, e un mod de a iesi dintr-o anume „monotonie“ a monograficului, care obliga la articulari mai stricte ale perspectivei critice pana la deplina integrare a detaliului analitic in ansamblul „viziunii“.

Unitatea vederii, pe care o va fi avand, totusi, si insecta in labirintul de iarba ori in zborul peste culorile campului, se va putea aproxima – e de sperat – si la capatul acestor pagini. Fiindca, in fond, acelasi ochi parcurge, chiar sarind de la una la alta, cartile alese de pe scara bibliotecii, fara sa-si piarda memoria, fie si fugara si fulguranta, a spatiului parcurs.