Scrieri despre Lucian Blaga. Antologie - Marius Muresan, Alexandra Ionel

Prezenta antologie reuneste, intr-o succesiune cronologica, cateva dintre principalele contributii critice dedicate lui Lucian Blaga, publicate in prima jumatate a secolului XX. Momentele esentiale ale receptarii sale sunt ilustrate de vocile critice reunite. Sextil Puscariu, de pilda, recunoaste inca din 1919 scanteia divina a poetului, identificand in debutul sau maturitatea si originalitatea unui creator autentic.

Ion Agarbiceanu adauga dimensiunea filosofica si mistica, prezentandu-l pe Blaga drept un poet filosof capabil sa contribuie la regenerarea spirituala a neamului romanesc. In plan critic, Eugen Lovinescu analizeaza cu rigoare specificul modernist al liricii blagiene, punand in evidenta rolul imaginii si al comparatiei ca mijloace definitorii, dar si riscurile imitarii lor de catre epigoni. Intr-un alt registru, Mircea Eliade il consacra pe Blaga ca filosof al culturii, pentru care misterul si mitul constituie coordonate fundamentale, integrand astfel opera sa in circuitul ideilor universale.

Spre deosebire de inaintasii sai, intre poetii mari ai nostri, el renunta la rima, scriind numai versuri albe, ca multi dintre poetii moderni ai altor natiuni. O inlocuieste un ritm de o deosebita muzicalitate, curgator si variat, uneori onomatopeic (ca in poezia Stalactita), alteori rapsodic, apoi bogatia cea mare de figuri evocative, dar mai ales sinceritatea tonului, care se transmite imediat asupra noastra, atingand coardele acordate pe acelasi ton din sufletele noastre si facandu-le sa vibreze de la intaile versuri. Aceasta e dovada cea mai evidenta ca Lucian Blaga are calitatea principala a unui poet: scanteia divina.

— Sextil Puscariu