Scrieri

... Pavel Macedonski se situează în categoria celor ce cultivă o meditație existențială, punând în ecuație dialectică Viața și Moartea, rozele ce mor și rozele ce renasc, asemănătoare miticei Păsări Phönix. [...] Este un maestru al prozei scurte, duse la extrema conciziei, al miniaturalului, capabil însă de sugestii adânci, în registru simbolic, alegoric, parabolic. Este adeptul principiului Totum in parvo.

Maxima concentrare vine din conturarea personajelor ca niște siluete, ca niște umbre, ca niște proiecții fugitive, evanescente, din crearea unei atmosfere diegetice prin sunete tainice (șoapte, îngânări, tăceri înfiorate, voci ascunse), culori pitorești (adevărate tușe policromatice). Registrul sonor și coloristic e împrumutat din repertoriul expresiv al simbolismului și parnasianismului: diamantele (cerul e și el diamantat cu stele, smaragdul, porțelanul, safirul, opalul, nestematele, aurul, argintul, cleștarul, catifeaua, mătasea, cristalul, topazul, rubinul, peruzeaua, ametistul. Pavel Macedonski nu este nici simbolist, nici parnasian, nici avangardist;.

El utilizează acest vocabular luxos pentru a realiza un contrapunct, o antiteză dintre cenușiul agasant al cotidianului, dintre sufletele negre ale unor personaje scufundate iremediabil în el și splendoarea naturii și frumusețile vieții...

— Acad. Mihai Cimpoi