scrieri vii. miscellanea. texte si contexte. abordari hermeneutice - dorin stefanescu

Dacă ar fi să compar arta interpretării textuale cu arta muzicală, aș pune în prim-plan virtuozitatea, apoi flerul de a potrivi instrumentul cu natura temei interpretate, pentru a ajunge, în cele din urmă, la acea comuniune a textului cu interpretul în care se dezvăluie lumea Sensului. Într-o asemenea perspectivă, filosoful Dorin Ștefănescu îmi apare ca un interpret-orchestră, capabil să mânuiască un număr mare de instrumente atât în specificitatea lor, cât și în orchestrație simfonică, atunci când complexitatea temei o cere. Din acest punct de vedere, nu cunosc, în cultura română de astăzi, un alt autor care să controleze cu atâta precizie și adecvare metodologică instrumentele hermeneuticii, fenomenologiei, teologiei, psihanalizei și criticii literare propriuzise, abordând nu doar teme și autori din perioade, tradiții și limbi diferite, ci și domenii întregi ale culturii umaniste.

O asemenea amplitudine hermeneutică este rară, iar dacă îi adăugăm originalitatea și inventivitatea terminologică - imagem, poetal, înțelegere albă ș. a. -, prin care deschide trasee inedite în analiza textului, se conturează figura unui gânditor singular în spațiul românesc contemporan.

— Vianu Mureșan