Scrisoare din savana

II stiam pe Peter Demeny ca pe un excelent prozator, cind mi-a trimis pentru Tiuk, revista pe care o fac, poezii. Nu m-am mirat, pentru ca-n romanele sale deosebit de intense, scrise cu nerv, zvic si fraze foarte lungi, care prind perfect starile psihologice, existentiale si erotice, am simtit mereu poezia. De ce un prozator atit de bun simte nevoia de a publica si poezie? Aflam chiar din primul poem al acestei carti de dragoste, Fintina - fiindca poezia il ajuta sa se cunoasca, sa se inteleaga, sa se accepte. Noi il putem cunoaste citindu-i cartea. Lectura placuta si utila!

— Mihail Vakulovski

L-am intalnit prima data pe Peter Demeny in proza lui si a fost o revelatie. Impactul versurilor a fost, la randul lui, imens, in ciuda asteptarilor deja mari. Un fel de Midas modern, Peter transforma in literatura tot ce traieste. Are darul de a fixa sentimente complexe in formule concentrate, precise, cu o profunzime bulversanta si o forta estetica rara. Si mai au o calitate randurile lui, fie ele versuri sau proza (uneori definirea nici nu e simpla): oricat de mult sau de putin te cunosti, oricat de mult sau de putin esti dispus sa admiti, e imposibil sa nu tresari launtric, fiindca te regasesti in ele. Imi spunea intr-o zi ca-I cunosc cu coperte cu tot; pare ca de fapt el ne cunoaste pe toti cu coperte cu tot.

— Luana Schidu