Scrisori din Absurdistan

Fantezia e o trăsătură de căpetenie a poeziei lui Virgil Diaconu. Cu cât carnația poemelor devine mai substanțială, cu atât îndepărtarea de real capătă la rându-i amploare. Poezia se hrănește cu jertfele oferite de concret și deopotrivă cu ofrandele abstracțiunilor, în mișcarea împlinirii sale specifice. Se află aici o fervoare a sacrificiului primit, un cinism suav al anulării realului, prielnic condiției lirice. Există neîndoios în volumul aici prezentat pagini care-l provoacă pe iubitorul de poezie la o reluare a lecturii.

— Gheorghe Grigurcu Volumul

Secol cuprinde multă dinamită lirică, poetul aruncând în aer indiferența noastră cronică față de poezie (și față de orice altceva). Este o carte care ne trezește, așa cum îl trezește pe poet în fiecare dimineață o armată de vrăbii. Toate poemele (aproape toate) se remarcă prin intensitatea emoției. Nimic neutru în cuprinsul lor, nimic doar numit ca în poezia minimalistă (mizerabilistă) la modă azi. Într-un moment istoric nefavorabil poeziei, Virgil Diaconu a făcut din poezie o religie și a ajuns unul din cei mai buni slujitori ai ei.

— Alex Ștefănescu

Atelierul de fluturi, așa cum este concepută, este o carte care îl reprezintă foarte bine pe autor, întrunind contrariile profilului său, lucid, romantic, fantezist, riguros și risipitor, de bună credință și ironic, mistic și raționalist, o carte multivalentă, oglindă fidelă a unei personalități complexe (poet, eseist, publicist). Ea configurează perfect imaginea unui scriitor cogitabund, lansând proiecte lirice, teorii existențiale, percepții estetice, axiologice, soluții sapiențiale, modele de cunoaștere, un fervent al inspirației.

— Paul Aretzu