Scrisori II (1860-1868)

În scrierile lui Feodor Dostoievski am găsit lucruri care par neverosimile și altele cu totul de necrezut, însă unele sînt atît de adevărate, că te fac să te schimbi chiar în timp ce le citești - fragilitatea și nebunia, ticăloșia și sfințenia, patima nebună a jocului, toate astea le cunoști de la el, așa cum de la Ivan Turgheniev ajungi să cunoști drumurile și peisajele, iar de la Lev Tolstoi mișcările de trupe, cîmpul de bătălie, ofițerii și soldații.

— Ernest Hemingway

Scrisorile lui Dostoievski sînt mai mult decît amintiri, pe ele s-a întărit sîngele evenimentelor, reprezintă însuși trecutul, așa cum a fost - păstrat în memorie și intact.

— Aleksandr Herzen

Scrisorile cuprinse în acest volum se referă la o perioadă extrem de agitată și plină de evenimente din viața scriitorului, din momentul revenirii acestuia în Petersburg, după circa zece ani petrecuți în Siberia, și pînă la sfîrșitul anului 1868, cînd Dostoievski și tînăra sa soție se stabilesc în Florența. Și în aceste epistole, Feodor Mihailovici își deschide sufletul, se destăinuie celor apropiați, pomenindu-le despre dificultățile pe care le întîmpina cu scrisul «la comandă» și cu termene stricte, cu editarea revistelor Vremea și Epoha ori cu cenzura, vorbește cu patimă și nu arareori cu umilință despre încercările vieții, despre meteahna jocului la ruletă, despre veșnicele sale probleme cu banii sau cu creditorii.

— Leonte Ivanov

• Traducere din limba rusă de Leonte Ivanov