Scrisori pentru Ema

Flavia Buref„Istorisind destine, Loreta Popa izbuteste sa te faca sa intelegi meandrele unor existente a caror desfasurare parea de neinteles. Si mai daruieste si portrete omenesti impresionante, precum acela al bunicii sau al acelui bunic care, din inseninarea si impacarea lui in pragul «marii treceri», ii ofera nepotului coplesit de framantari o atat de inteleapta reteta a fericirii. Bogatia vocabularului Loretei Popa si curgerea eleganta a frazelor sale sporesc farmecul lecturii.

Autoarea nu da uitarii nici semnele magice din jurul nostru si, poposind o clipa asupra lor, te poarta catre taramul tainic cu care ne invecinam si care, candva, ni se va dezvalui. Este vorba despre acele «semne» ce ne ies in cale parca anume ca sa ne ajute sa nu pierdem o sansa a armoniei, o predestinare. Ele pot fi orice: un fluture albastru, un fulg de nea, chiar si numai o boaba de piper in ciocolata fierbinte sau o intalnire nesteptata, altminteri imposibila, dar care are totusi loc...” Dan Puric„Cartea intreaga este o clepsidra, in care curgerea firelor de nisip nu masoara timpul, ci numara parca in soapta atatea dureri nestiute, ca si cum eternitatea iubirii ar fi zgariata in tacere de nenumarate destine omenesti, sortite sa cada in uitare, nu inainte insa de a se lovi intre ele, masurand astfel vesnicia cu efemeritatea dureroasa a vietii lor.”Eugen Cristea„Dedicate superbei sale fiice, Ema, feliile de viata descrise de Loreta reprezinta, fara indoiala, un indreptar de eleganta, de bun gust, reale cai de urmat in sinuosul drum al unei vieti din ce in ce mai grele.

Pentru adolescenta Ema, pildele mamei sale pot fi comentate si receptate la toate nivelurile, constituind si pentru ceilalti modele perfecte. Pentru ca, dincolo de descrierea faptelor brute, Loreta presara si comentarii proprii – cum altfel? – si incheieri care suna concluziv si care capata valori profund umane.”Clara Margineanu„Loreta Popa scrie cu har despre dramele lumii.