Secretul doctorului Honigberger • Nopți la Serampore

Cele două povestiri mai lungi reunite în acest volum sunt singurele din „ciclul fantastic” al lui Mircea Eliade care se referă la India. Culoarea locală există, fără îndoială, dar nu pentru a conferi unui text o calitate „exotică”; aceasta reprezintă, întotdeauna la Mircea Eliade, numai decorul minim necesar al unor mistere, sacre și totodată etic exemplare, ca și în Evul Mediu occidental european.

— Sorin Alexandrescu

Dacă acceptăm principiul metafizic enunțat de Swami Shivananda, enigmele ambelor nuvele sunt rezolvate. Putem crede că, sub influența adeptului de yoga, Zerlendi, și a practicantului de tantra, Bose, „iluziile“ devin „realități“ deoarece „realitatea însăși este doar o iluzie“. Desigur, cititorul mediu din Vest va rămâne ancorat în viziunea sa proprie a „realității“ și pentru el aceste povești vor continua să constituie proză fantastică. Deși intenția lui Eliade în scrierea acestor nuvele pare să nu fi fost una pedagogică, el a găsit în acest tip de ficțiune o metodă eficace de comunicare a informației pe care el a câștigat-o prin studiu și experiență. [...] Dar pe lângă aceste considerații, Secretul doctorului Honigberger și Nopți la Serampore rămân povestiri reușite - ceea ce, cred eu, că a fost, înainte de toate, și intenția lui Eliade.

— Mac Linscott Ricketts