Sergiu Nicolaescu. Un fleac, m-au ciuruit

In cazul lui Sergiu Nicolaescu, viata nu bate, ci surclaseaza filmul, chiar daca e vorba de regizorul roman ale carui productii au depasit un miliard de spectatori. Dupa o adolescenta tulburata in care a incercat sa se sinucida de trei ori (Mi-era lehamite de tot... Am apasat pe tragaci, dar nu a fost sa fie!), Nicolaescu a ajuns la Buftea, insa nu a urmat parcursul clasic, venind de la IATC, ci de la...

Politehnica. Printre filmele de lung metraj de inceput se numara Dacii, Mihai Viteazul si seria de filme Comisarul Moldovan. Fiu de aroman, nepot de comisar de politie, dar si de general sovietic, nascut in Oltenia, crescut in Banat si care, printr-o intorsatura a destinului, a facut cariera la Bucuresti (...dar si in lume!), Sergiu Nicolaescu a avut parte de aproape tot ceea ce isi putea dori un om de film din Romania comunista.

Avea liber la coproductii internationale, putea pleca din tara oricand pentru a lucra afara, iar cand se intorcea obtinea bugete uriase pentru filmele sale istorice (...considerate azi drept unelte ale propagandei), la care armata contribuia cu zeci de mii de figuranti si pentru care uneori primea permisiunea de a arunca in aer - la propriu! - monumente istorice pentru a accentua veridicitatea peliculelor sale. A iubit si a fost iubit patimas.