Simbolismul corpului uman

Corpul uman are un limbaj prin care isi exprima bucuria si suferintele sale, dar este si un limbaj in sine, o carte de carne. A invata sa citesti corpul inseamna sa fii atent la designul acestuia, sa stii sa descifrezi formele labirintului anatomic; este, de asemenea, sa auzim ce ne spun marile mituri ale umanitatii despre natura si functia subtila a fiecarui organ; este in sfarsit, ne spune Annick de Souzenelle, sa redescoperim Arborele Cabalei, pentru ca daca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu, imaginea corpului sau trebuie citita ca reflectarea pamanteasca a acestui Arbore al vietii despre care ne vorbeste traditia Cabalei. Miturile sunt aici, patrimoniul nostru sacru e imens, dar nu stim sa-l descifram, nu i-am trait niciodata cu adevarat limbajul sau, mai exact, i-am coborat limbajul la nivelul trairii noastre banale, in loc sa ne lasam purtati de el pe planurile noi de constiinta unde ne invita.

Procedand astfel, considerandu-l infantil, l-am eliminat din lucrarile noastre stiintifice. Si ne aflam in punctul unde, stiinta impunandu-ni-se ca singurul cadru de referinta legitim si securizant, am eliminat limbajul mitului din insasi inima vietii noastre. Corpul vorbeste, traieste; el transmite cerinta de crestere a nucleului fiintei cuprins in fiecare dintre celulele sale menite a-i elibera energia.

Finalitatea sa este corpul divin, modelul sau, care i s-a aratat lui Moise si a carui imagine acesta din urma ne-a transmis-o sub forma Arborelui Sefirotic. Caci purtam in noi aceasta obarsie unica si necunoscuta. Necunoscuta, pentru ca tine de fiinta noastra profunda, de zonele adanci unde nu ajungem decat prin nasteri interioare, prin zamislirile sinelui de catre sine, care vor face obiectul studiului ce urmeaza; corpul nostru le este program si unealta, dar si obarsie care razbate uneori in cuvantul profetului, in cantul poetului sau in limbajul voalat al inconstientului. - Annick de Souzenelle.