Slugă la dârloagă

Numai experiența trecutului te face omul de astăzi. Asumarea lui îți permite să trăiești în prezent și să-ți proiectezi un viitor. Romanul se vrea a fi unul realist, cu multă analiză psihologică. Este o îmbinare de monologuri, de introspecții, precum în romanul Iona al lui Marin Sorescu și Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război al lui Camil Petrescu, și de dialoguri, ca în Moderato cantabile al Margueritei Duras.

Este un roman vorbit, cu discuții banale despre viața de zi cu zi, interne sau externe, asemenea celor din teatrul absurdului francez, cu numeroase întrebări și puține răspunsuri pe care personajul principal și le adresează în diferite momente ale vieții. Prin ochii personajului central, Eva, o profesoară de engleză, am realizat o descriere a societății românești, de fapt a tuturor societăților moderne, prin tematici istorice, politice, sociale și educaționale. Pe alocuri, este o satiră a societății actuale, alteori un semnal de alarmă.

Se poate spune că personajele acestui roman, cu un ochi, deplâng societatea, iar cu celălalt se bucură de viața simplă, banală, în sânul familiei.

— Laura Mitrache