Splendoare si infamie. O poveste despre Churchill, familie si rezistenta in timpul bombardamentelor asupra Londrei

Polonia si Cehoslovacia cazusera deja, iar evacuarea de la Dunquerque era la doar doua saptamani distanta. In urmatoarele 12 luni, Hitler va purta o campanie de bombardament neobosita, omorand 45 000 de britanici. Lui Churchill i-a revenit sarcina de a pastra tara unita si de a-l convinge pe presedintele Franklin Roosevelt ca Marea Britanie era un aliat pretios si dispus sa lupte pana la capat.

In Splendoare si infamie, Erik Larson ne arata, in detalii cinematografice, cum i-a invatat Churchill pe britanici "arta de a fi neinfricati". Este o poveste despre maiestrie politica, dar este si o drama domestica intima care se desfasoara in decorul resedintei oficiale a primului ministru, Chequers, in refugiul sau din timpul razboiului, Ditchley, unde el si anturajul mergeau cand era luna era mai stralucitoare si amenintarea bombardamentelor era mai mare si, desigur, in Downing Street 10, in Londra.

Documentandu-se din jurnale, documente originale de arhiva si rapoarte de informatii pana nu demult secrete - unele date publicitatii foarte recent - Larson pune la dispozitie noi lentile pentru a intelege cel mai negru an din istoria Londrei, vazut prin experienta zilnica a lui Churchill si a familiei sale: sotia sa, Clementine, fiica lor cea mai mica, Mary, care se revolta impotriva instinctului de protectie de pe timpul razboiului al parintilor sai, fiul lor, Randolph, si sotia lui frumoasa, dar nefericita, Pamela, amantul Pamelei, un chipes emisar american, si consilierii lui Churchill, la sfatul carora apeleaza in momentele cele mai grele.