Spre Aleph cuvant

Un poet mistic se vadeste a fi Raul Constantinescu in aceasta carte, poate cea mai ambitioasa dintre toate cate a scris, desi toate au mize majore, caci Raul nu se joaca de-a poezia, el arde pe rugul ei, un poeta vates insetat de extaze mistice, zic, un obsedat de ascensiunea si zborul catre transcendenta, topit de dorul de a intra in dialog cu Dumnezeu cel viu, depasindu-si limitele, iesind din corsetul conditiei umane...

— Mircea Petean

Scriitorul sud-american Jorges Luis Borges releva intr-o carte similara (de proza fantastica insa) ideea ca o opera isi rescrie la nesfarsit, prin cititorii sai, textul, pana ajunge la identificarea simbolului care sa exprime intr-un mod desavarsit divinitatea: Ajung acum la inefabilul centru al povestirii mele; de aici incolo incepe disperarea mea de scriitor. Orice limbaj e un alfabet de simboluri a carui utilizare presupune un trecut pe care interlocutorii trebuie sa il cunoasca: cum sa transmiti infinitul Aleph, pe care memoria mea infiorata de teama abia il poate cuprinde? Pentru J.L.

Borges, Aleph este numele primei litere din alfabetul limbii sacre, centrul sacru - Axis Mundi. Aleph este si la Raul Constantinescu simbol al punctului apeironic in care se regasesc toate celelalte, simbol al divinitatii, al absolutului, al ingerescului din Cuvant. Incipitul este o invocatie a Cuvantului primar, fauritor de lumi.