Strainul

De aici insa lucrurile devin tot mai tensionate, caci iubita lui Raymond e algeriana, iar fratele ei ii va urmari pe francezi ca sa-i razbune onoarea. Meursault il intalneste la un moment dat pe plaja si il impusca, intr-o clipa de inexplicabila dezorientare. Romanul a fost descris in multe feluri: portretul unui sociopat, o critica a societatii care nu accepta in randurile ei insi aparent lipsiti de orice umanitate sau, dintr-o alta perspectiva, o poveste postcoloniala.

Acum multa vreme am rezumat Strainul intr-o fraza care, trebuie sa recunosc, este extrem de paradoxala: In societatea noastra, orice om care nu plange la inmormantarea mamei lui risca sa fie condamnat la moarte. Voiam sa spun pur si simplu ca eroul cartii este condamnat pentru ca nu se prinde in acest joc. Astfel, el este strain de societatea in care traieste, rataceste, la marginea ei, prin foburgurile vietii private, solitare, senzuale.

Si tocmai de aceea cititorii au fost tentati sa-l considere o epava. Ne-am face totusi o idee mult mai exacta despre personaj, in orice caz, mult mai apropiata de intentiile autorului, daca ne intrebam prin ce anume Meursault nu se prinde in joc. Raspunsul e simplu: refuza sa minta.

Sa minti nu inseamna numai sa spui ceva ce nu este. Ci si, mai ales, sa spui ce este si, in ce priveste sufletul uman, sa spui mai mult decat simti. E ceea ce facem cu totii, in fiecare zi, pentru a ne simplifica viata.

— Albert Camus

Carte recomandata de Mihaela Bilic in cadrul proiectului Libris, Oameni si carti.