Studii pentru Vioara

Captivarea elevului incepator la vioara, precum si formarea unei imagini sonore care sa favorizeze dezvoltarea unui sunet frumos, in vederea exprimarii continutului muzical, raman obiective principale in pedagogia viorii.

Studiile lui Mazas au o semnificatie deosebita intr-o faza de tranzitie, de pregatire a unei etape importante, aceea a liniei Kreutzer–Fiorillo–Rode. Dupa depasirea primei faze de educatie instrumentala care familiarizeaza elevul cu cantatul la vioara in pozitia intai, etapa asimilarii pozitiilor si a schimburilor de pozitie reprezinta o munca pedagogica grea, cu perspective muzicale limitate. Intre aceasta etapa si cea a abordarii studiilor de Kreutzer, intervine o perioada de tranzitie, care cere consolidarea si valorificarea tehnica si muzicala a schimburilor de pozitie precum si a tehnicii de arcus.

Se lucreaza in mod obisnuit primele doua caiete de Mazas op. 36, pentru aportul remarcabil in dezvoltarea gustului pentru forma concertistica, aspect de o necesitate acuta in aceasta etapa, in care elevul face cunostinta cu concertele de Viotti. Continuand linia micilor melodii ale lui Dancla, Mazas pregateste stralucirea concertistica a lui Beriot, cu care elevul se va intalni dupa ce a invatat concerte de Viotti si Rode, care au si ele nevoie de aceasta pregatire.