Studii romanesti Vol.1: Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade

Textul literar este un scenariu cu fantasme ce se ofera unor consumatori capabili ei insisi sa suscite fantasme. A pierde din vedere aceasta situatie fundamentala inseamna a uita ca lectura nu e decat in prima instanta descifrarea unui mesaj lingvistic, iar aceasta etapa imediata face loc unui soi de viziune fantastica. Fantasmele pot fi vagi, imprecise, insa existenta lor e sigura.

Caci fara fantasme n-ar exista identificare, iar fara identificare literatura ar fi lipsita de orice impact asupra consumatorului ei. De destul de multa vreme am dat numele de mitanaliza unui demers practic ce consta in a discerne miturile latente din textul literar si a le interoga pentru a stabili cateva posibilitati din multimea acelora care sunt inscrise in raza lor semantica. Acest demers, pe care l-am aplicat la numeroase texte, mi-a fost inspirat de un eseu al lui Mircea Eliade.

In chiar momentul cand majoritatea confratilor mei care se ocupa cu interpretarea literaturii incearca sa-si faca metodele cat mai riguroase cu putinta, marele curent al metodologiei popperiene, ce parea sa le justifice si incurajeze eforturile, e pe punctul de a se stinge. Ne asteapta un viitor apropiat creator, lipsit de metode. Un viitor in care, critica rationalista aratand deja inanitatea vechilor teorii perimate - dintre cele mai curente, marxismul, psihanaliza de toate culorile, structuralismul etc. -, va trebui sa nascocim un nou bricolaj intelectual ca sa fim la inaltimea unei noi rationalitati...

— Ioan Petru Culianu