Sub aripi de înger

Balada celor deportați Grigore Vieru Ne-au îndepărtat de casă, Era viscol, era ceață, C-aveam poartă mai frumoasă. Despărțeau pe soț de soață Ruptu-ne-au de-a noastră vatră, Și voit-au chiar de Tine, Că aveam și gard de piatră. Doamne, să ne înstrăine. În Taigale curge sînge Pruncii învățau din carte Și auzi cum înger plînge, Limba celui ce desparte.

Acolo te taie gerul Stalin se voia scriptură, Și auzi plesnind și Cerul. Vorba îngheța în gură; Ne-au dus în vagoane-nchise, Stalin se voia povață, Cineva spioni ne-nscrise, Lacrimi înghețau pe față Ne-au dus în vagoane mute, Tainic ne rugam la Domnul: C-aveam peste-o apă rude; "Du-ne unde-nfloare po­mul". Ne-au dus în vagoane roșii, Ne-au mînat ca pe tîlhari, Că pîrîtu-ne-au lenoșii, Ne-am întors tot gospodari, Ne-njurau urît de mamă, În Taiga lăsat-am casă Nu știau că vor da seamă.

Tot cu poartă, tot frumoasă. Dusu-ne-au sub arma trupei Ne-au mînat ca pe jivini, Unde-nnebuneau și lupii, Ne-ntorsesem tot creștini, Dusu-ne-au sub arma pa­zei Tot creștini întorsu-ne-am, Unde-nnebuneau și brazii. Tot ca Țară, tot ca Neam! Literatura și arta, nr 25 / 19 iunie 2008, Chișinău.