Sub semnul paradoxului cotidian

◊ Vacanta cu Elena Udrea;.

◊ Presa si mediul politic in campania electorala;.

◊ Tovarase Iliescu, jos palarioara!;.

◊ Candidatii unui popor de oieri;.

◊ Mitul electoratului de elita;.

◊ Canonul fundamentalismului politic la romani;.

◊ Intelectualii publici, intre tradare si opiu;.

◊ Constructia dreptei, o dulce iluzie intelectuala;.

◊ Ideologia, capcana lui Marx si epoca noastra.

Cartea de fata (...) este o “colectie” de articole, publicate de autor in ultimii trei patru ani in ziare si reviste sau pe blogul personal. O colectie, un puzzle care reuseste o excelenta “analiza spectrala” a zilelor noastre. (...) Daniel Sandru isi imparte “materia” in trei sectiuni: Paradoxuri sociale, Paradoxuri politicoelectorale si Paradoxuri intelectuale, insa impartirea nu e dogmatica, se refera la dominanta avuta in vedere, pentru simplul si bunul motiv ca nici in realitatea supusa analizelor sale lucrurile nu sunt atat de impartite, de vreme ce, de pilda, societatea e “modelata” de jocul politic si electoral, iar intelectualii au caderea – si mai mult sau mai putin competenta! – sa se aplece cu interes asupra celor ce se petrec in lumea din jurul lor.

Incercand si ei sa “modeleze” sau macar sa inteleaga si sa aplice corectiile pe care le socotesc necesare. Ca, macar uneori, dau cu oistea in gard – si Daniel Sandru pune in lumina si aceste cazuri – printro respingere nenuantata sau prin imbratisarea afectiva, deloc intelectuala, a unor cauze pierdute, e alta poveste! In fond, liberul arbitru inseamna si dreptul la eroare.

Nu inseamna insa si dreptul la minciuna, fie si daca e vorba de automistificare. Iata, ajungem din nou la Ionesco! (Liviu Antonesei)

Un volum ilustrat cu fotografii de Doru Halip.