Suicid

“Personajele acestei carti si-o iau urat, tarantinian. O regizoare bitchy le manevreaza simbolic printr-o lume compensatorie ce li se-ntoarce direct in fata. Dar cel cu adevarat defect, arhetipul pulp, mimeaza inocenta in mijlocul scenei: nici un text, oricat de cinstit sau de razbunator, nu-l poate sifona.

De unde, in paralel cu proiectiile moraliste, viata incepe sa ruleze pe categorie B: alcool, medicamente, sex aiurea, lesinuri din senin. Anca Zaharia scrie – uneori pe tipar de antireclame – despre o tipa cool, incapabila sa se salveze.”(Ioan Serbu)“Noul volum de poezie al Ancai Zaharia este si mai dur, mai direct, violent, sadic, extremist decit Sertarul cu ura, remarcabilul debut al tinerei poete. E ca un album al lui Ombladon fata de unul semnat Parazitii – si mai crud, mai concret, brut, plin de ura, fara pic de cenzura, speranta sau intentie de autoaparare.

In Suicid, Anca Zaharia creeaza un eu liric feminin frustrat, disperat si suparat pe viata, pe care-l impinge fara pic de mila in ghearele realitatii de aici si acum («nu numar niciodata ce am, ci ce nu am»). Trece prin viol, gelozii absurde, incercari repetate de sinucidere – si alea ratate, iubiri patimase, naive, jalnice sau ordinare, violente, agresiuni sexuale si jigniri la locul de munca si-n relatii. Un fel de amintiri despre cele mai dureroase, incomode, pesimiste si penibile situatii existentiale si stari prin care poate sa treaca un om de sex feminin – dinainte sa se nasca (n-a fost un copil dorit) si pina in prezent, la maturitate, cind stie ca nu poate sa nasca.