Supersefi

In calitate de expert in leadership si strategii de afaceri ofera consultanta unora dintre cele mai mari companii din lume, de la Boeing si General Electric la JPMorgan Chase si Deutcshe Bank si scrie articole pentru publicatii prestigioase precum Forbes sau BBC.com. Autorul exploreaza pe parcursul acestui volum modelele comportamentale ale celor mai eficienti sefi ai lumii, intorcand cu susul in jos cele mai bune practici traditionale de leadership si prezentand o noua paradigma pentru dezvoltarea talentului. Supersefi este primul studiu empiric sistematizat despre ceea ce ii motiveaza, ii inspira si ii ajuta pe ceilalti sa-si atinga adevaratul potential, aratandu-le totodata profesionistilor cum sa fie sefi mai buni, capabili sa declanseze in echipele lor creativitatea, implicarea si succesul.

Aspirantii din orice domeniu pot folosi aceasta carte pentru a afla cum sa-i identifice pe supersefii din industria lor, pentru a se putea angaja si avansa in cariera. Cartea este impartita in noua capitole, dupa cum urmeaza: - Capitolul I: Iconoclasti, Ticalosi Gloriosi si Filantropi In acest prim capitol al cartii autorul ne raspunde cat se poate de convingator la doua intrebari: cine sunt acesti supersefi si ce anume ii ajuta sa aiba succes? Volumul debuteaza astfel in forta, cu un exemplu remarcabil: cel al lui Gene Roberts, fostul redactor-sef al cotidianului american Inquirer, care a creat o redactie in care a adus la fel de multe animale exotice pe cati jurnalisti de talie mondiala a cooptat.

In cei 18 ani petrecuti de Roberts la Inquirer, ziarul a castigat nu mai putin de 17 premii Pulitzer. Aceasta performanta extraordinara s-a datorat intr-o mare masura si capacitatii lui de a-i face pe oameni sa iasa din zona lor de confort si totodata de a-i ajuta pe cei mai talentati dintre ei sa ajunga mai sus decat ar fi putut spera vreodata. Nu intamplator, astazi, el este cunoscut in redactiile de stiri din America drept omul care a produs o generatie de jurnalisti de talie mondiala.

Afla ce alte calitati il recomanda pe Gene Roberts pentru titlul de supersef si descopera tot aici si alti supersefi care te pot inspira prin exemplul lor (mai ales daca rolul tau in industria in care lucrezi este sa gestionezi talentul) precum: regizorul Roger Corman, comediantul Steve Carell, legendarul trompetist si parintele jazzului modern Miles Davis, directorul executiv al Kraft Foods, Michael Miles, designerul si miliardarul Ralph Lauren sau fondatorul Oracle, Larry Ellison. Autorul ii incadreaza pe acesti supersefi in trei mari categorii: iconoclasti, ticalosi gloriosi si filantropi si le evidentiaza trasaturile definitorii in acest capitol in care vei descoperi o multime de povesti interesante. - Capitolul II: Cum „sa-i prinzi” pe oamenii care „se prind” Supersefii isi doresc altceva.

Ei nu vor candidati care sa fie foarte talentati si destepti; vor candidati care sunt neobisnuit de talentati si uimitor de destepti. Ei nu vor lideri obisnuiti; vor oameni care sa produca o schimbare. Ei nu vor persoane cu cele mai mari sanse de succes; vor persoane pregatite sa schimbe chiar si definitia succesului.

Incepand cu acest capitol vei afla care sunt obiceiurile si practicile comune ale oamenilor care au produs cele mai mari talente ale lumii. Asadar, supersefii pot fi recunoscuti chiar dupa modul in care isi recruteaza angajatii. Ei vor proceda intotdeauna diferit si de cele mai multe ori inedit in cadrul acestui proces.

Ba mai mult decat atat, vor reusi sa-i convinga pe cei mai buni angajati sa lucreze pentru ei chiar si pentru un salariu mai mic decat cel vizat. Vei gasi aici cateva exemple graitoare in acest sens din care te poti inspira si tu, mai ales daca lucrezi in domeniul resurselor umane. - Capitolul III: Cum sa motivezi oamenii exceptionali sa realizeze imposibilul Un supersef poate fi deopotriva o binecuvantare, dar si un blestem.

Pentru ca supersefii sunt setati pe obiective uriase, prin urmare isi vor provoca angajatii sa le atinga, fiind convinsi ca se poate. Insa cum reusesc ei sa isi determine angajatii sa faca mult mai mult decat ei insisi ar fi crezut ca pot realiza, in timp ce majoritatea sefilor se multumesc sa isi tolereze angajatii cu rezultate mediocre? Parerea lui Sydney Finkelstein este ca puterea lor de convingere si de mobilizare se datoreaza viziunii puternice pe care o au, care urmareste de cele mai multe ori schimbarea lumii in una m.